VÂNTUȘÓR, vântușoare, s. n. (Rar) Vântuleț. – Vânt + suf. -ușor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
vântușór (rar) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
vântușór s. n., pl. vântușoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink