VẤRȘĂ, vârșe, s. f. Unealtă de pescuit în formă lunguiață, alcătuită dintr-un coș făcut din plasă sau din nuiele de răchită împletite, cu gura îngustă și întoarsă înăuntru în formă de pâlnie; vintir. [Pl. și: vârși] – Din scr. vrša.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
v'ârșă s. f., art. v'ârșa, g.-d. art. v'ârșei; pl. v'ârșe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VÂRȘĂ s. (PESCUIT.) vintir.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vârșă s. f., art. vârșa, g.-d. art. vârșei; pl. vârșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VÂRȘĂ ~e f. Unealtă de pescuit, constând dintr-un coș în formă de pâlnie, confecționat din plasă sau din nuiele. [G.-D. vârșei] /< sb. vrša
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
vîrșă (-și), s. f. – Vintir, plasă. – Var. vîrșie, vîrșă. Sl. vrŭšije, sb., slov. vrša (Cihac, II, 499; Tiktin; Conev 74).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink