VĂRSĂTÓR, -OÁRE, vărsători, -oare, adj., s. m. art. I. Adj. Care varsă. II. S. m. art. Una dintre cele 12 constelații (și simboluri) ale zodiacului, care se găsește între constelația Capricornului și cea a Peștilor. – Vărsa + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
vărsătór adj. m., pl. vărsătóri; f. sg. și pl. vărsătoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VĂRSĂTÓR s. v. turnător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vărsătór adj. m., pl. vărsătóri; f. sg. și pl. vărsătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VĂRSĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care varsă; în stare să verse. Ochi ~ de lacrimi. /v. a (se) vărsa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VĂRSĂTÓR2 ~i m. 1) înv. Muncitor specializat în operații de vărsare a metalelor. 2) la sing. art. Constelație din emisfera australă. ◊ Zodia ~ului unul din cele douăspre-zece sectoare ale zodiacului. /v. a (se) vărsa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VĂRSĂTÓRUL s. art. (ASTRON.) (înv.) aparul (art.).
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Vărsătórul (constelația) s. pr. m. art.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink