WITHERÍT s.n. Carbonat natural de bariu, incolor, cenușiu sau gălbui, cu luciu sticlos-gras. (din fr. withérite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
witherít [th pron. t] (wi-the-rit) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
witherít s. n. [th pron. t]
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink