ZABÉT s. m. (Turcism înv.) Guvernator; p. ext. autoritate, stăpînire. – Din tc. zabit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZABÉT s. m. (Turcism înv.) Guvernator; p. ext. autoritate, stăpânire. – Tc. zabit.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zabét (înv.) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZABÉT s. v. cârmuitor, conducător, guver-nator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zabét s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink