ZADÁR s. n. (Rar) Inutilitate, zădărnicie. ◊ Loc. adv. (Curent) În zadar = degeaba, fără folos, zadarnic, în deșert, în van. [Var.: zădár s. n.] – Din sl. za darŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZADÁR n. rar Lucru inutil; inutilitate. ◊ În ~ fără rost; degeaba; zadarnic. /<sl. za daru
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ZADÁR s. n. Inutilitate, zădărnicie. ◊ Loc. adv. În zadar = degeaba, în deșert, în van. [Var.: zădár s. n.] – Slav (v. sl. za darŭ).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zadár (rar) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZADÁR s. v. deșertăciune, inutilitate, zădărnicie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zadár adv. – În locuțiunea în zadar: în van, inutil. Sl. za darŭ „de dar” (Miklosich, Lexicon, 153; Cihac, II, 90), cf. dar. Pentru evoluția semantică, cf. pol. zadar „de dar” și „inutil”, rom. degeaba, sp. de balde și en balde, rus. daram „dăruit” și „inutil”. – Der. zadarnic (var. Mold. zădarnic), adj. (inutil, van); zădărnici, vb. (a face inutil, a face să nu se realizeze ceva); zădărnicie, s. f. (vanitate, inutilitate).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zadár s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZĂDÁR s. n. v. zadar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZĂDÁR s. n. v. zadar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
în zadár loc. adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink