ZAGARÁ, zagarele, s. f. Blană de animal prelucrată; margine de blană (de altă culoare) aplicată la unele obiecte de îmbrăcăminte. – Din bg., scr. zagarija.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZAGARÁ, zagarale, s. f. Blană de animal prelucrată; bordură de blană (de altă culoare) aplicată la unele obiecte de îmbrăcăminte. – Bg., sb. zagarija.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zagará s. f., art. zagaráua, g.-d. art. zagarálei; pl. zagarále, art. zagarálele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZAGARÁ2, zagarále, s. f. Fleac, bagatelă. (din bg. zagara, prob. de la n.pr. Zagorane localitate în Macedonia)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zagará s. f., art. zagaráua, g.-d. art. zagarálei; pl. zagarále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZAGARÁ ~le f. 1) Blană prelucrată, gata pentru întrebuințare. 2) Garnitură de blană aplicată ca podoabă pe mărginile unor obiecte de îmbrăcăminte. /<bulg., sb. zagarija
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ZĂGĂRÁ s.f. (Var.) Zagara.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane | Permalink
ZĂGARÁ, zăgarále, s. f. (Var.) Zagara.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zăgará (-ále), s. f. – 1. Margine, mal, țărm. – 2. Fleac, moft. – Var. zăgărea. Bg. zagara (Candrea), poate din numele propriu Zagara, oraș din Macedonia (Șeineanu, II, 380).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink