ZAMPARAGÍU, zamparagii, s. m. (Pop.) Derbedeu. – Cf. tc. zampara.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZAMPARAGÍU, zamparagii, s. m. Derbedeu. – Tc. zampara.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zamparagíu (pop.) s. m., art. zamparagíul; pl. zamparagíi, art. zamparagíii (-gi-ii)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZAMPARAGÍU s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zamparagíu (-ii), s. m. – Haimana, pungaș. Tc. zampara (Șeineanu, II, 383). – Der. zamaralîc, s. n. (haimanalîc), din tc. zamparalik. Legătura acestor cuvinte cu geampara nu este clară.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zamparagíu s. m., art. zamparagíul; pl. zamparagíi, art. zamparagíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZAMPARAGÍU ~i m. pop. Om de ni-mic; pușlama; secătură; derbedeu. /cf. turc. zampara
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink