ZAMPARALẤC, zamparalâcuri, s. n. (Turcism înv.) Petrecere, chef, destrăbălare. – Din tc. zamparalık.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
zamparal'âc (înv.) s. n., pl. zamparal'âcuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
zamparalâc s. n., pl. zamparalâcuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink