ZAPCÍU, zapcii, s. m. (Înv.) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan; persoană care avea acest grad. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Din tc. zaptiye.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZAPCÍU, zapcii, s. m. (Înv.) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată; căpitan. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Tc. zabtçi.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zapcíu s. m., art. zapcíul; pl. zapcíi, art. zapcíii (-ci-ii)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZAPCÍU s. v. agent, executor, gardian, sergent, subprefect.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZAPCIÚ, zapcii, s. m. 4. (Argou) Câine. (din tc. zaptci)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zapcíu s. m., art. zapcíul; pl. zapcíi, art. zapcíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZAPCÍU ~i m. înv. 1) Slujbaș care strângea datoriile și plățile neachitate. 2) Dregător însărcinat cu conducerea unei plase. 3) Agent de poliție; polițist. /<turc. zaptiye
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink