ZÁRVĂ s. f. 1. Gălăgie, zgomot mare, hărmălaie, tărăboi; p. ext. mișcare, agitație, tulburare, frământare. 2. Ceartă, scandal, gâlceavă. – Cf. ucr. zarva.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZÁRVĂ s. f. 1. Gălăgie, zgomot; p. ext. mișcare, agitație, tulburare. 2. Ceartă, gâlceavă. – Comp. ucr. zarva.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zárvă s. f., g.-d. art. zárvei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZÁRVĂ s. 1. v. hărmălaie. 2. v. agitație. 3. v. ceartă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zárvă (-ve), s. f. – 1. Gălăgie, larmă. – 2. Ceartă, gîlceavă. Sl. zarŭvati, de la rŭvati „a lupta” (Miklosich, Lexicon, 807; Cihac, II, 470; Conev 95), cf. slov. zrvati. – Der. zărvăi (var. zărvui), vb. (a face zgomot); zărvi, vb. (a lupta), înv.; zărghit, adj. (țicnit), în Mold., pare să fie o pronunțare locală a lui zărvit (Tiktin); dar această explicație nu este foarte convingătoare.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ZÁRVĂ s. f. ~ (din sl. zarŭvati < rŭvati = a (se) lupta; cf. slovac. zrvati)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zárvă s. f., g.-d. art. zárvei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZÁRVĂ ~ e f. 1) Zgomot mare (de glasuri, de mijloace de transport etc.); larmă; gălăgie. 2) Schimb de vorbe răstite (între două sau mai multe persoane); ceartă. [G.-D. zarvei] /cf. ucr. zarva
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink