ZARZAVÁT, zarzavaturi, s. n. Plante comestibile, cultivate în grădini, de la care se consumă mai ales frunzele și rădăcinile; verdețuri. – Din tc., bg. zarzevat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZARZAVÁT, zarzavaturi, s. n. Plante comestibile, cultivate în grădini; legume, verdețuri. – Tc. zerzavat.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zarzavát s. n. pl. zarzaváturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZARZAVÁT s. verdețuri (pl.). (Legume și ~uri.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zarzavát (-turi), s. n. – Verdeață, legume. – Mr. zărzavate, megl. zărzăvat. Tc. (per.) zarzavat (Roesler 592; Șeineanu, II, 388; Lokotsch 1747), cf. ngr. ζαρζαβάτι, bg., sb. zarzavat. – Der. zarzavagiu, s. m. (vÎnzător de fructe și verdețuri), din tc. zarzavatci.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zarzavát s. n., pl. zarzaváturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZARZAVÁT ~uri n. 1) mai ales la pl. Grup de plante cultivate în grădină și folosite în alimentație (reprezentanți: pătlăgica, castravetele, varza etc.); legume; verdețuri. 2) Plantă din acest grup. /<turc. zerzevat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink