ZAVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZAVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zavélcă (-ci), s. f. – Șorț popular. – Var. zăvelcă, zevelcă, zuvelcă, suvelcă. Origine incertă. Din sl. zaviti „a înfășura” (Cihac, II, 470) sau din bg. zavirka (Tiktin; Rosetti, III, 46), zaverka (Candrea), zavievka (Scriban) este dificil fonetic. După Conev 84, din bg. zavijalka. În Olt. și Trans.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink