ZBÓRNIC, zbornice, s. n. (Înv.) 1. Culegere care cuprinde legende hagiografice, scrieri religioase, tâlcuri ale scripturii, lucrări literare diverse etc. 2. Codice manuscris alcătuit din texte variate copiate laolaltă. – Din bg. sbornik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZBÓRNIC, zbornice, s. n. (Înv.) Carte cuprinzând o culegere din viețile și învățăturile sfinților sau texte de literatură populară. – Bg. sbornik.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zbórnic (înv.) s. n., pl. zbórnice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
zbórnic s. n., pl. zbórnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink