ZBUCIUMĂTÓR, -OÁRE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care (se) zbuciumă; zguduitor, chinuitor. – Zbuciuma + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZBUCIUMĂTÓR, -OÁRE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care zbuciumă; zguduitor, chinuitor. – Din zbuciuma + suf. -(ă)tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zbuciumătór (rar) adj. m., pl. zbuciumătóri; f. sg. și pl. zbuciumătoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
zbuciumătór adj. m., pl. zbuciumătóri; f. sg. și pl. zbuciumătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink