Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: zburătăci (verb tranzitiv) , zburătăcit (adjectiv)   
ZBURĂTĂCÍT, -Ă, zburătăciți, -te, adj. (Regional; despre pui; p. ext. despre copii) Crescut mare; mărișor. – V. zburătăci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZBURĂTĂCÍT, -Ă, zburătăciți, -te, adj. (Despre pui; p. ext. despre copii) Crescut mare; mărișor. – V. zburătăci.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. ♦ Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE ZBURĂTĂCÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre păsări) A se împrăștia ridicându-se în aer. 2) (despre pui, copii) A deveni independent, fiind în stare să-și câștige singur mijloace pentru existență. /v. a zbura
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A ZBURĂTĂCÍ ~ésc 1. tranz. 1) (păsări) A alunga aruncând cu un obiect. 2) (pomi fructiferi) A bate aruncând cu un obiect pentru a face să cadă fructele. 3) (zăpadă, frunze etc.) A roti în vârtej împrăștiind; a spulbera. Vântul ~ește frunzele. 2. intranz. (despre păsări) v. A SE ZBURĂTĂCI. /v. a zbura
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.). Ca pomul lângă drum: Câți trec îl zburătăcesc (SEVASTOS). 2. Intranz. și refl. (Despre păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie, a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. ♦ Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZBURĂTĂCÍ vb. v. crește, dezvolta, împrăștia, înălța, mări, risipi, spulbera.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zburătăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. zburătăceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)