ZEÍȚĂ, zeițe, s. f. Divinitate păgână feminină. ♦ Epitet dat femeii adorate. – Zeu + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZEÍȚĂ, zeíțe, s.f. 2. (Fig., fam.) Femeie înzestrată cu însușiri fizice și morale excepționale. 3. (Fig.) Femeie foarte frumoasă.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ZEÍȚĂ, zeițe, s. f. Divinitate păgână feminină. – Din zeu + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zeíță s. (., g.-d. art. zeíței; pl. zeíțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZEÍȚĂ s. (BIS.) (înv.) dumnezeie, dumnezeoaică, zeie, zână. (~ frumuseții, Afrodita.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zeíță s. f., g.-d. art. zeíței; pl. zeíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZEÍȚĂ zeíțe f. 1) Divinitate la păgâni; zeitate. 2) fig. fam. Femeie înzestrată cu însușiri fizice și morale excepționale. 3) fig. Femeie foarte frumoasă. /zeu + suf. ĩță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink