ZEOLÍT, zeoliți, s. m. Grup de minerale care reprezintă alumosilicați naturali, hidratați de calciu, sodiu, potasiu, bariu și stronțiu, uneori magneziu, mangan etc., având proprietatea de a-și pierde treptat apa prin încălzire, fapt pentru care este utilizat la dedurizarea apei. [Pr.: ze-o-] – Din fr. zéolit(h)e.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZEOLÍT s.m. Silicat natural de aluminiu și sodiu. [Pron. ze-o-. / < fr. zéolithe, zéolite < gr. zein – a fierbe, lithos – piatră].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ZEOLÍT s. m. silicat natural de aluminiu și sodiu din rocile vulcanice. (< fr. zéolite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
zeolít (ze-o-) s. m., pl. zeolíți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
zeolít s. m. (sil. ze-o-), pl. zeolíți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink