ZEU1 interj. v. zău.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZEU2, zei, s. m. Divinitate păgână; idol. ♦ Fig. Om cu însușiri fizice și morale excepționale. ♦ (Fam.; ir.) Om cu putere, cu influență (politică); șef, conducător. ◊ Expr. A fi în secretele zeilor = a fi la curent cu lucruri cunoscute de cei mari, de conducători. – Lat. deus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZEU1 interj. v. zău.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ZEU2, zei, s. m. Divinitate păgână, idol. ♦ Fig. Om cu însușiri fizice și morale excepționale. ♦ (Fam., ir.) Om cu putere (politică); șef, conducător. ◊ Expr. A fi în secretele zeilor = a fi la curent cu lucruri cunoscute numai de cei mari, de conducători. – Lat. deus.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zeu s. m., art. zéul; pl. zei, art. zéii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZEU s. (BIS.) divinitate, Dumnezeu, idol, zeitate, (înv.) bolovan, boz, chip, făptură, simulacru, zân. (Anticii se închinau la ~i.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZEU s. v. atotputernicul, creatorul, divinitate, domnul, dumnezeire, dumnezeu, părinte, providență, puternicul, stăpânul, tatăl, ziditorul.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zeu s. m., art. zéul; pl. zei, art. zéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZEU zei m. 1) Divinitate la păgâni; zeitate. 2) fig. fam. Persoană înzestrată cu însușiri fizice și morale excepționale. /<lat. deus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink