ZGÁIBĂ, zgaibe, s. f. 1. Bubă mică, rană, zgârietură care a început să prindă coajă. ♦ Coajă care se formează pe o rană prin închegarea sângelui; zgancă. 2. (Pop.) Boală de ochi. 3. (Pop.) Boală a vitelor, constând în apariția unor bubulițe pe diferite părți ale corpului. – Lat. scăbia (= scabies).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZGÁIBĂ, zgaibe, s. f. 1. Bubă mică, rană, zgârietură care a început să prindă coajă. ♦ Coajă care se formează pe o rană prin închegarea sângelui. 2. (Pop.) Boală de ochi. 3. (Pop.) Boală a vitelor, constând în apariția unor bubulițe pe diferite părți ale corpului. – Lat. scabia (= scabies).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zgáibă (pop.) s. f., g.-d. art. zgáibei; pl. zgáibe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZGÁIBĂ s. v. bubiță, bubuliță, coajă, crustă, pojghiță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZGÁIBĂ, zgáibe, s. f. ~ 4. (Cuvânt de ocară) D**c. (din lat. scăbĕre = a se scărpina, cf. alb. zgebë = râie, it. scabbia = râie; în privința formei, cf. habeat > aibă; etimonul lat. nu a fost acceptat din cauza dificultății semantice, dacă se pleacă de la sensul de râie propriu lui scabies; dar se poate presupune că etimonul lat. păstra de asemenea înțelesul său etimologic, de mâncărime, ceea ce provoacă scărpinatul, sens ce corespunde cuv. rom.)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zgáibă s. f., g.-d. art. zgáibei; pl. zgáibe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZGÁIBĂ ~e f. 1) Bubă mică sau zgârie-tură care are crustă deasupra. 2) Coajă formată pe o rană sau de pe o bubă. ◊ A se ține ~ (sau ca ~a) de cineva a deranja în permanență pe cineva; a se ține scai de cineva. 3) pop. Boală a vitelor manifestată prin apariția unor bube mici pe diferite părți ale corpului. [G.-D. zgaibei] /<lat. scabia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IARBA-ZGÁIBEI s. v. zgrăbunțică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IARBĂ-DE-ZGÁIBĂ s. v. zgrăbunțică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZGAIBE DÚLCI s. pl. v. bube dulci, impetigo.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sgáibă (-be), s. f. – 1. Rană, rosătură, bubă superficială. – 2. Crustă, coajă. – 3. Demon, termen de ocară. – Var. mr. zǵaibă. Lat. scăbia, de la scăbĕre „a se freca” (Cipariu, Elem., 72; Densusianu, Hlr., 133; Pușcariu 1936; REW 7634; cf. în contra Graur, BL, V, 113), cf. alb. zgebë „rîie” (Philippide, II, 653), it. scabbia „rîie”. Proveniența în rom. pornind de la alb. (Weigand, Jb., XIX, 144) pare o ipoteză inutilă, ca și sursa anterioară indoeurop. (Lahovary 327). Pentru formă, cf. habeat › aibă. Etimonul lat. nu a fost acceptat din cauza dificultății semantice, dacă se pornește de la sensul de „rîie”, propriu lui scabies; dar este de presupus că cuvîntul lat. conservat și sensul său etimologic, de „mîncărime, lucru care provoacă scărpinatul”, care este cel al cuvîntului rom. – Der. sgăibos, adj. (ulceros).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink