Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZGÂRCÍT, -Ă, zgârciți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care face economii exagerate, evitând și cheltuielile de strictă necesitate, care strânge cu lăcomie bunuri materiale; avar. ♦ Lipsit de generozitate. ◊ Expr. Zgârcit la vorbă = care vorbește puțin și cu chibzuială. 2. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Strâns, ghemuit; contractat, chircit. – V. zgârci2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE ZGÂRCÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A se face ghem (pentru a nu fi văzut, de frig etc.); a se ghemui; a se strânge. 2) (despre plante) A se opri din dezvoltare; a rămâne sau a deveni mic; a se chirci; a se pipernici; a se prizări. 3) A manifesta zgârcenie; a se calici; a se scumpi. /<sl. sugruțiti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ZGÂRCÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) v. a se zgârci. 2) Care face economii exagerate; avar; calic. ◊ A fi ~ la vorbă a vorbi puțin (și cumpătat). /v. a se zgârci
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ZGÂRCÍ, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. A-și strânge, a-și contracta corpul sau părți ale lui (de durere, de frig etc.). ◊ Refl. Mă strâng, mă zgârcesc covrig (STANCU). ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se scumpi. – Slav (v. sl. sŭgrŭčiti).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ZGÂRCÍT, -Ă, zgârciți, -te, adj. 1. Care face economii exagerate, evitând și cheltuielile de strictă necesitate, care strânge cu lăcomie banii; avar. ♦ Prea puțin darnic, lipsit de generozitate. ◊ Expr. Zgârcit la vorbă = care vorbește puțin și cu chibzuială. 2. (Despre ființe sau părți ale corpului) Strâns, ghemuit; contractat. – V. zgârci1.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ZGÂRCÍ vb. 1. v. chirci. 2. v. contracta. 3. v. pipernici. 4. v. lăcomi. 5. a se scumpi, (reg.) a se hârsi. (S-a ~ și a pierdut ocazia.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZGÂRCÍT adj., s. 1. adj. v. contractat. 2. v. chircit. 3. s., adj. avar, calic, (livr.) harpagon, parcimonios, (rar) meschin, strângător, (pop.) ciufut, scump, (pop. și fam.) cărpănos, (reg.) cupit, hârsit, (prin nord-vestul Munt. și nord-estul Olt.) pungit, (prin Olt.) punguit, (prin nordul Transilv.) samalâș, (prin Maram.) sichiș, (înv.) cumplit, tamachiar, (fam.) zgârciob, frige-linte, zgârie-brânză. (Strânge banii, e un ~ fără pereche.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Zgârcit ≠ darnic, galant, galantom
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
ZGÂRCÍ2, zgârcésc, vb. IV. ~ (din sl. sŭgrŭčiti sę; cf. cec. skrciti)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zgârcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgârcésc, imperf. 3 sg. zgârceá; conj. prez. 3 sg. și pl. zgârceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink