Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
ZGREPȚĂNÁRE, zgrepțănări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zgrepțăna și rezultatul ei. – V. zgrepțăna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZGREPȚĂNÁRE, zgrepțănări, s. f. Acțiunea de a (se) zgrepțăna; zgâriere, râcâire.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zgrepțănáre (reg.) s. f., g.-d. art. zgrepțănắrii; pl. zgrepfănări
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZGREPȚĂNÁRE s. v. râcâire, zgâriere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zgrepțănáre s. f., g.-d. art. zgrepțănării; pl. zgrepțănări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE ZGREPȚĂNÁ mă zgreápțăn intranz. pop. 1) A se freca cu unghiile sau cu un obiect (pentru a înlătura senzația de mâncărime); a se scărpina. 2) A se ridica cu greu în sus făcând uz de mâini, de labe sau de gheare; a se cățăra. 3) A se apuca strâns cu ghearele, cu mâinile sau cu labele; a se agăța; a se anina; a se prinde. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A ZGREPȚĂNÁ zgreápțăn pop. 1. intranz. (despre animale) A zgâria un obiect cu ghearele, cu labele sau cu unghiile, producând un zgomot supărător. Mâța zgreapțănă la ușă. 2. tranz. (terenuri, pământ) A ara rău, scormonind numai la suprafață. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. [Var.: zgrepțená vb. I] – V. grăpțăna[1].
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZGREPȚĂNÁ vb. v. agăța, atârna, prinde, râcâi, scarpina, spânzura, suspenda, zgâria.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sgrepțăná (-eápțăn, -át), vb.1. A se cățăra agățîndu-se. – 2. A se scărpina, a rîcîi. – Var. sgrepț(ăn)a, (s)gripsăna, grăpțăna, grăpsăna. Creație expresivă (Tiktin), cf. sl. greti, grebsti „a rîcîi”, ngr. γρατσουνίζω „a zgrepțăna”, germ. grapsen. Legătura cu lat. excarpitiāre (Giuglea, LL, II, 34) nu este probabilă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. ~ (creație expresivă; cf. sl. greti, grebsti = a scurma, ngr. γρατσουνίζω = a zgâria, germ. grapsen)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zgrepțăná vb., ind. prez. 1 sg. zgreápțăn, 3 sg. și pl. zgreápțănă; conj. prez. 3 sg. și pl. zgrépțene
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)