ZGÂRIETÚRĂ, zgârieturi, s. f. Tăietură superficială sau urmă pe suprafața unui obiect făcută de un corp ascuțit și dur; rană ușoară, urmă lăsată pe piele de unghii, de gheare sau de un corp ascuțit. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZGÂRIETÚRĂ, zgârieturi, s. f. Tăietură superficială pe suprafața unui obiect făcută de un corp ascuțit și dur; rană ușoară, urmă lăsată pe piele de unghii, de gheare sau de un corp ascuțit. ♦ (Rar) Arătură superficială, făcută numai la suprafață. – Din zgâria + suf. -(ă)tură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zgârietúră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. zgârietúrii; pl. zgârietúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZGÂRIETÚRĂ s. crestătură, scrijeleală, serijelitură, (Transilv. și Maram.) sferditură. (O ~ pe suprafața băncii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zgârietúră s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. zgârietúrii; pl. zgârietúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZGÂRIETÚRĂ ~i f. 1) Rană ușoară făcută cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. 2) Urmă pe suprafața unui obiect, produsă de ceva ascuțit. [G.-D. zgârieturii; Sil. -ri-e-] /a zgâria + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink