ZIGÓMĂ, zigome, s. f. Prelungire a osului temporal, care leagă acest os cu osul molar; os zigomatic. – Din fr. zygoma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZIGÓMĂ s.f. (Anat.) Prelungire a osului temporal. [< fr., gr. zygoma].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ZIGÓMĂ, zigóme, s.f. Os pereche care constituie umerii obrajilor; os molar1. [g.-d. art. zigómei] (din fr. zygoma) [morf. DOOM]
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ZIGÓMĂ s. f. Prelungire a osului temporal care leagă acest os cu osul molar. – Fr. zygoma (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zigómă s. f., g.-d. art. zigómei; pl. zigóme
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZIGÓMĂ s. (ANAT.) os molar, os zigomatic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zigómă s. f., g.-d. art. zigómei; pl. zigóme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink