ZIMOGÉN, zimogene, s. n. (Biol.) Formă inactivă a unei enzime. – Din fr. zymogène.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZIMOGÉN, -Ă adj. (Biol.; despre bacterii) Care produce fermentație. // s.n. Forma inactivă a unei enzime. [< fr. zymogène, cf. gr. zyme – ferment, gennan – a produce].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ZIMOGÉN2, -Ă, zimogéni, -e, adj. (Despre celule, glande) Care produce enzime; (despre bacterii) care produce fermentație; fermentativ. [morf. DOOM]
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
zimogén adj. m., pl. zimogéni; f. zimogénă, pl. zimogéne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
zimogén adj. m., pl. zimogéni; f. sg. zimogénă, pl. zimogéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink