Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: zinca (verb tranzitiv) , zincat (adjectiv)   
ZINCÁT, -Ă, zincați, -te, adj. Acoperit cu zinc. – V. zinca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZINCÁT s.m. Sare a hidroxidului de zinc. [< fr. zincate].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ZINCÁT s.m. Sare a hidroxidului de zinc. (din fr. zincate)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ZINCÁT, -Ă, zincați, -te, adj. Acoperit cu zinc. – V. zinca.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ZINCÁT adj. (TEHN.) galvanizat, zincuit. (Tablă ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zincát s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZINCÁ, zinchez, vb. I. Tranz. A zincui. – Din zinc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ZINCÁ ~chéz tranz. tehn. v. A ZINCUI. /<fr. zinquer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ZINCÁ vb. I. tr. A acoperi un metal, un obiect etc. cu un strat (subțire) de zinc. [Cf. fr. zinquer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ZINCÁ vb. I. Tranz. A acoperi un metal, un obiect cu un strat de zinc. (din fr. zinquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ZINCÁ, zinchez, vb. I. Tranz. A zincui. – Din zinc.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zincá (a ~) vb., ind. prez. 3 zincheáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZINCÁ vb. (TEHN.) a galvaniza, a zincui. (A ~ un obiect metalic.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zincá vb., ind. prez. 1 sg. zinchéz, 3 sg. și pl. zincheáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)