ZONÁRE, zonări, s. f. 1. Împărțire în zone; zonificare. 2. Lucrare cu caracter tehnico-economic prin care se delimitează zonele favorabile de cultură a plantelor agricole în funcție de cerințele acestora față de factorii de climă și de fertilitate a solurilor. – Din zonă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZONÁRE s.f. Zonificare. [< it. zonare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ZONÁRE s. f. 1. împărțire a unui teritoriu în zone (de cultură, industriale, de locuit). 2. raionare. (< it. zonare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ZONÁRE, zonări, s. f. Împărțire în zone. – Din zonă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zonáre s. f., g.-d. art. zonắrii; pl. zonắri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZONÁRE s. 1. zonificare. (~ unui teritoriu.) 2. ra-ionare. (~ suprafețelor agricole ale unui teritoriu.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zonáre s. f., g.-d. art. zonării; pl. zonări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZONÁRE ~ări f. Repartizare conform anumitor zone. /Din zonă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ZONÁR, -Ă, zonári, -e, adj. Zonal. (cf. germ. zonar, engl. zonary)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române | Permalink
zonár adj. m., pl. zonári; f. sg. zonáră, pl. zonáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink