ZORZOÁNĂ, zorzoáne, s. f. v. zorzoane. (din zor2 probabil referitor la podoabele folosite la începuturi pentru a face zgomot [și a atrage astfel atenția], cf. și țarțam)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ZORZOÁNE s. f. pl. Podoabe lipsite de valoare și fără gust. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZORZOÁNE f. pl. Obiecte mărunte lipsite de valoare (și de gust), folosite drept podoabe. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ZORZOÁNE s. f. pl. Podoabe pretențioase și fără gust.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ZORZOÁNE s.f. pl. ~ ♦ (Fig.) Înflorituri (fig.). Și mai vârtos decât slovele mele, Prea cu zorzoane, prea cu mărgele.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane | Permalink
ZORZOÁNE s. pl. (reg.) țorțoale (pl.), (Mold.) fesfesele (pl.), (prin Transilv.) sovoane (pl.), (fam.) farafastâcuri (pl.), (fam. depr.) țarțamuri (pl.).
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink