ZURBAGÍU, -ÍE, zurbagii, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place să se certe; scandalagiu. ♦ (Înv.) Răsculat, răzvrătit, rebel. – Zurba + suf. -giu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZURBAGÍU, -ÍE, zurbagii, s. m. și f. (Adesea adjectival) Om căruia îi place să se certe; scandalagiu. ♦ (Înv.) Răsculat, răzvrătit, rebel. – Din zurba + suf. -giu.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zurbagíu (iam.) adj. m., s. m., i. zurbagíe; pl. m. și f.. zurbagíi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZURBAGÍU adj., s. v. arțăgos, certăreț, gâlcevitor, răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat, scandalagiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zurbagíu adj. m., s. m., f. zurbagíe; pl. m. și f. zurbagíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZURBAGÍU ~e (~i) și substantival 1) înv. Care a luat parte la o zurbă; care s-a răzvrătit. 2) Care face scandal; pus pe certuri; scandalagiu. /zurbă + suf. ~giu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink