Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ZVON, zvonuri, s. n. 1. Știre, veste (care circulă din om în om); p. ext. informație neîntemeiată, care nu a fost verificată (și uneori tendențioasă). 2. Rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mișcarea unei mulțimi; gălăgie. 3. Zgomot confuz, ușor, nedefinit din natură (produs de ape, frunze, vânt, păsări etc.); foșnet, murmur, zumzet. 4. Sunet depărtat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Var.: zvoánă s. f.] – Din sl. zvonŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZVON, zvonuri, s. n. 1. Știre, veste (care circulă din gură în gură); p. ext. informație necontrolată (uneori tendențioasă). 2. Rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mișcarea unei mulțimi. 3. Zgomot confuz, nedefinit, din natură (produs de ape, frunze, vânt, păsări etc.). 4. Sunet depărtat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Var.: zvoánă s. f.] – Slav (v. sl. zvonŭ „sunet”).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zvon s. n. pl. zvónuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZVON s. 1. vorbă, (înv.) cuvânt, sunet. (Umblă un ~ despre el.) 2. v. rumoare. 3. v. murmur. 4. v. clipocit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZVON s. v. clopot.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zvón s. n., pl. zvónuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZVON ~uri n. 1) Informație neconfirmată (uneori tendențioasă) care circulă oral. 2) Zgomot lin, continuu și plăcut, produs de unele fenomene naturale (curgerea apei, bătaia vântului etc.); susur; murmur; șoaptă; freamăt. /<sl. zvonu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
svon (-nuri), s. n.1. Sunet. – 2. Zgomot, rumoare, vuiet. – 3. Știre, veste, vorbă care circulă. – Var. zvon, și der., Mold. svoană. Sl. zvonŭ (Miklosich, Lexicon, 221; Cihac, II, 383; Tiktin), cf. sb. zvon, bg. zvăn.Der. svon, s. n. (Banat, clopot), din sb. zvonu (Candrea); svoni, vb. (a răspîndi o veste, a publica, a bate toba; refl., a se spune, a umbla vorba; Banat, a bate clopotul); svonit (var. svonișor), s. n. (Banat, clopoțel).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)