Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
zvânturá vb., ind. prez. 1 sg. zvântur, 3 sg. și pl. zvântură
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A SE ZVÂNTURÁ mă zvântur intranz. fam. A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink