Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. I. Refl. A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se zvârcoli. – Din văpaie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. ◊ (Fig.) A se înflăcăra, a se înfierbânta. Gesturile mi se zvăpăiau.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane | Permalink
zvăpăiá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvắpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăiá conj. prez. 3 să se zvắpăie
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
zvăpăiá vb., ind. și conj. prez. 1 sg. zvăpăi, 3 sg. și pl. zvăpăie, imperf. 3 sg. zvăpăiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A SE ZVĂPĂIÁ mă zvăpăi intranz. rar A deveni zvăpăiat. /Din zvăpăiat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink