ZÂMBITÚRĂ, zâmbituri, s. f. (Înv.) Zâmbet, zâmbire. – Zâmbi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZÂMBITÚRĂ, zâmbituri, s. f. (Înv.) Zâmbet, zâmbire. – Din zâmbi + suf. -(i)tură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zâmbitúră (înv.) s. f., g.-d. art. zâmbitúrii; pl. zâmbitúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZÂMBITÚRĂ s. v. surâs, zâmbet, zâmbire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zâmbitúră s. f., g.-d. art. zâmbitúrii; pl. zâmbitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink