ZẤMBRU, zâmbri, s. m. Arbore conifer cu frunze în formă de ace, grupate câte cinci. cu semințe lungi, comestibile, cu lemnul foarte rezistent (Pinus cembra). ♦ P. restr. Lemnul acestui arbore, rezistent, de calitate superioară, folosit în sculptură. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZẤMBRU, zâmbri, s. m. Arbore conifer cu semințe lungi, comestibile (Pinus cembra).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zấmbru / zímbru2 (arbore) s. m., art. zấmbrul / zímbrul; pl. zấmbri / zímbri, art. zấmbrii / zímbrii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZẤMBRU2, zấmbri, s. m. (Var.) Zimbru1.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ZÂMBRU ~i m. Arbore conifer cu tulpina înaltă, cu frunze aciculare, reunite câte cinci, și cu lemn rezistent, folosit în sculptură. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
zâmbru/zímbru (arbore) s. m., art. zâmbrul/zímbrul; pl. zâmbri/zímbri, art. zâmbrii/zímbrii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink