ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăbovește, care întârzie; zăbovitor. ♦ Încet, greoi. – Din sl. zabavĩnŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăbovește, care întârzie; zăbovitor. ♦ Încet, greoi. – Slav (v. sl. zabavĩnŭ).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zăbávnic (înv.) adj. m., pl. zăbávnici; f. zăbávnică, pl. zăbávnice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZĂBÁVNIC adj. v. greoi, încet, întârziat, lent, moale, molatic, molâu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zăbávnic adj. m., pl. zăbávnici; f. sg. zăbávnică, pl. zăbávnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZĂBÁVNIC ~că (~ci, ~ce) înv. Care manifestă zăbavă; care zăbovește; zăbovitor; tărăgănător. /<sl. zabavinu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink