ZĂBOVITÓR, -OÁRE, zăbovitori, -oare, adj. (Înv.) Zăbavnic. – Zăbovi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZĂBOVITÓR, -OÁRE, zăbovitori, -oare, adj. Zăbavnic. – Din zăbovi + suf. -(i)tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zăbovitór (înv.) adj. m., pl. zăbovitóri; f. sg. și pl. zăbovitoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZĂBOVITÓR adj. v. întârziat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zăbovitór adj. m., pl. zăbovitóri; f. sg. și pl. zăbovitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZĂBOVITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) înv. Care manifestă zăbavă; care zăbovește; tără-gănător; zăbavnic. /a zăbovi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink