ZĂBĂLÚȚĂ, zăbăluțe, s. f. 1. Un fel de zăbală (1) mai simplă, compusă din două bare îmbinate între ele, servind pentru a conduce calul. 2. Zăbală (2). – Zăbală + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZĂBĂLÚȚĂ, zăbăluțe, s. f. Un fel de zăbală mai simplă, compusă din două bare îmbinate între ele, servind pentru a conduce calul. – Din zăbală + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zăbălúță s. f., g.-d. art. zăbălúței; pl. zăbălúțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZĂBĂLÚȚĂ s. 1. v. strună. 2. v. ragadă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zăbălúță s. f., g.-d. art. zăbălúței; pl. zăbălúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink