ZĂCĂȘEÁLĂ, zăcașeli, s. f. (Reg.) 1. Răutate, ură, invidie, dorință de răzbunare, zăcășie. 2. Lâncezeală, boală; inerție, nepăsare. – Zăcaș + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZĂCĂȘEÁLĂ s. f. (Reg.) 1. Răutate, ură, invidie, dorință de răzbunare. 2. Lâncezeală, boală; inerție, nepăsare. – Din zăcaș + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zăcășeálă (pop.) s. f., g.-d. art. zăcășelíi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZĂCĂȘEÁLĂ s. v. ciudă, gelozie, inactivitate, inacțiune, inerție, invidie, neactivitate, necaz, pasivitate, pică, pizmă, pornire, ranchiună, răutate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zăcășeálă s. f., g.-d. art. zăcășélii; pl. zăcășéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink