ZĂGÁN, zăgani, s. m. (Ornit.) Vultur-bărbos. – Din tc. zagan, ngr. zagánis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZĂGÁN, zăgani, s. m. Vultur-bărbos. – Tc. zagan.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zăgán (pasăre) s. m., pl. zăgáni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZĂGÁN s. (ORNIT.; Gypætus barbatus) vultur bărbos, (rar) vultur negru, (reg.) șurligaie, (Transilv.) ceahlău, (Transilv. și Ban.) șorliță, (Transilv.) șușugaie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zăgán (-ni), s. m. – Vultur-bărbos (Gypaetus barbatus). Tc. (per.) zagan (Șeineanu, II, 380), cf. ngr. ζαγάνος.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zăgán s. m., pl. zăgáni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZĂGÁN ~i m. Vultur de talie mare, cu pene negre, în formă de barbă sub cioc; vultur-bărbos. /<turc. zagan
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink