ZĂHĂIÁLĂ, zăhăieli, s. f. (Reg.) Faptul de a (se) zăhăi; neliniște, tulburare, zbucium. [Pr.: -hă-ia-] – Zăhăi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZĂHĂIÁLĂ, zăhăieli, s. f. (Înv.) Faptul de a zăhăi; neliniște, tulburare, zbucium.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zăhăiálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zăhăiélii; pl. zăhăiéli
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
zăhăiálă s. f., g.-d. art. zăhăiélii; pl. zăhăiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink