ZĂNGĂNITÚRĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. [Var.: zăngăitúră, zângănitúră s. f.] – Zăngăni + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZĂNGĂNITÚRĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. [Var.: zăngăitúră, zângănitúră s. f.] – Din zăngăni + suf. -(i)tură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zăngănitúră s. f., g.-d. art. zăngănitúrii; pl. zăngănitúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZĂNGĂNITÚRĂ s. 1. v. zăngănit. 2. v. zornăit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zăngănitúră s. f., g.-d. art. zăngănitúrii; pl. zăngănitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink