ZĂPĂCITÓR, -OÁRE, zăpăcitori, -oare, adj. Care zăpăcește; amețitor, uluitor. – Zăpăci + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZĂPĂCITÓR, -OÁRE, zăpăcitori, -oare, adj. Care zăpăcește; amețitor, uluitor. – Din zăpăci + suf. -(i)tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zăpăcitór adj. m., pl. zăpăcitóri; f. sg. și pl. zăpăcitoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZĂPĂCITÓR adj. v. amețitor, năucitor, uimitor, uluitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zăpăcitór adj. m., pl. zăpăcitóri; f. sg. și pl. zăpăcitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZĂPĂCITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care zăpăcește; uluitor; stupefiant. /a zăpăci + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink