ZĂTOÁCĂ, zătoace, s. f. (Reg.) Braț de fluviu între malul apei și un ostrov mai mare. – Din bg. zatok.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZĂTOÁCĂ, zătoace, s. f. (Reg.) Braț de fluviu între malul apei și un ostrov mai mare. – Bg. zatok.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zătoácă (reg.) s. f., g.-d. art. zăloácei; pl. zătoáce
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
zătoácă s. f., g.-d. art. zătoácei; pl. zătoáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZĂTOÁCĂ ~ce f. pop. Braț al unei ape curgătoare, situat între malul acesteia și o insulă. /<bulg. zatok
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink