Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎMPREÚNĂ adv. La un loc; laolaltă, depreună, delaolaltă. – În + preună (< pre + una).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPREÚNĂ adv. În asociere unul cu altul (sau cu alții); laolaltă; la un loc. Ei merg ~. /în + pre + ună
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMPREÚNĂ adv. 1. laolaltă, (rar) olaltă, (înv. și reg.) delaolaltă, (prin Munt.) tamba. (Au venit ~ la mine.) 2. dimpreună, laolaltă, (înv.) depreună. (Cu toții ~ să ...) 3. v. alături.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎMPREÚNĂ adv. v. concomitent, paralel, simultan, totdeodată, totodată.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Împreună ≠ separat, răzleț
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
împreúnă adv. – La un loc, laolaltă. – Var. (înv.) preună. Megl. priună. De la un, prin intermediul compunerii preună (cf. sp. en uno). După Philippide, Principii, 92, de la o compunere lat. *in per una. A circulat și în trecut (sec. XVI-XVII) cu formele depreună, indepreună, adepreuna. – Der. împreuna, vb. (a uni, a aduna, a strînge la un loc; a amesteca, a lega, a asocia; înv., a primi; refl., a se însoți, a face companie; refl., a se împerechea, a face actul s****l); împreunăciune, s. f. (înv., act s****l); împreunătură, s. f. (conjuncție; articulație); împreunător, adj. (care împreunează); neîmpreunare, s. f. (separație); despreuna, vb. (a separa, a despărți).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
împreúnă adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I.1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul s****l; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-. Prez. ind. și: (reg.) împreún] – Din împreună.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎMPREUNÁ ~éz tranz. A face să se împreuneze; a îmbina; a contopi. ~ culorile. [Sil. îm-pre-u-] /Din împreună
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎMPREUNÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre elemente concrete sau abstracte) A se uni, formând un tot organic; a se confunda; a se contopi; a se îmbina. 2) (despre ființe de s*x opus) A realiza actul s*xual (în vederea reproducerii); a se împerechea. /Din împreună
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMPREUNÁ vb. 1. v. asambla. 2. v. îmbina. 3. a (se) îmbina, a (se) lega, a (se) reuni, a (se) uni. (A ~ elementele într-un tot.) 4. v. îmbuca. 5. v. împerechea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎMPREUNÁ vb. v. însuma, întruni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) împreuna ≠ a (se) despărți, a (se) separa
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A împreuna ≠ a despreuna, a dezuni, a răzleți, a separa
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
împreuná vb. (sil. -pre-u-), ind. prez. 1 sg. împreunéz/împreún, 3 sg. și pl. împreuneáză/împreúnă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink