Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNCARTIRUÍRE, încartiruiri, s. f. Acțiunea de a încartirui și rezultatul ei; cartiruire. – V. încartirui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCARTIRUÍRE s.f. Acțiunea de a încartirui și rezultatul ei; cartiruire. [< încartirui].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÎNCARTIRUÍRE s. (MIL.) cartiruire. (~ trupelor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
încartiruíre s. f., g.-d. art. încartiruírii; pl. încartiruíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNCARTIRUÍ, încartiruiesc, vb. IV. Tranz. A stabili locuințele trupei și ofițerilor dintr-o unitate militară într-o localitate; a cartirui. – În + cartirui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNCARTIRUÍ ~iésc tranz. (unități militare sau militari) A instala temporar într-un cantonament; a caza; a cantona. /în + rar a cartirui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNCARTIRUÍ vb. IV. tr. A pregăti instalarea și a instala o unitate militară într-o localitate; a cartirui. [Pron. -ru-i., p.i. -iesc. / < în- + cartirui, cf. rus. kvartirovati].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÎNCARTIRUÍ vb. tr. a pregăti instalarea unei unități militare într-un cantonament; a cartirui. (< în- + cartirui)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ÎNCARTIRUÍ vb. (MIL.) a cartirui. (A ~ trupele.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
încartiruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încartiruiésc, imperf. 3 sg. încartiruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. încartiruiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink