Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNCUNOȘTINȚÁRE, încunoștințări, s. f. Acțiunea de a încunoștința și rezultatul ei; înștiințare; (concr.) aviz, scrisoare care conține o înștiințare. – V. încunoștința.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCUNOȘTINȚÁRE s. 1. v. informare. 2. anunțare, înștiințare, vestire, (înv.) publicare, publicație, publicuire. (~ a ceva făcută cuiva.) 3. v. co-municare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
încunoștințáre s. f., g.-d. art. încunoștințării; pl. încunoștințări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNCUNOȘTINȚÁ, încunoștințez, vb. I. Tranz. A face cunoscut; a înștiința, a comunica ceva. – În + cunoștință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCUNOȘTINȚÁ vb. 1. v. informa. 2. v. comunica. 3. a anunța, a înștiința, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (A ~ ceva cuiva.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
încunoștințá vb., ind. prez. 1 sg. încunoștințéz, 3 sg. și pl. încunoștințeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink