Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNDUIOȘÁT, -Ă, înduioșați, -te, adj. Cuprins de înduioșare; mișcat, emoționat. ♦ (Rar) Duios. [Pr.: -du-io-] – V. înduioșa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNDUIOȘÁT adj. v. emoționat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNDUIOȘÁ, înduioșez, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de duioșie, de milă. [Pr.: -du-io-. – Var.: (rar) înduioșí vb. IV] – În + duios.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNDUIOȘÁ ~éz tranz. A face să se înduioșeze; a aduce în stare de duioșie. [Sil. -du-io-] /în + duios
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNDUIOȘÁ mă ~éz intranz. A deveni duios; a fi cuprins de duioșie. ~ până la lacrimi. /în + duios
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNDUIOȘÁ vb. v. emoționa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înduioșá vb., ind. prez. 1 sg. înduioșéz, 3 sg. și pl. înduioșeáză, 1 pl. înduioșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. înduioșéze; ger. înduioșând
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink