Dex Întârziat

ÎNTÂRZIÁT, -Ă, întârziați, -te, adj. Care a apărut, s-a ivit după termenul prevăzut sau fixat. [Pr.: -zi-at] – V. întârzia.

ÎNTÂRZIÁT adj. 1. (înv.) zăbavnic, zăbovit, zăbovitor. (Un om ~ la serviciu.) 2. v. tardiv. 3. v. restant. 4. v. arierat.

Întârziat ≠ neîntârziat, prompt

ÎNTÂRZIÁ, întấrzii, vb. I. Intranz. 1. A veni, a sosi (undeva) după timpul la care era așteptat sau la care era necesar. 2. A face ceva după termenul obișnuit sau fixat; a apărea, a se ivi după timpul prevăzut. ♦ Tranz. A împiedica pe cineva să săvârșească la timp o acțiune, a face ca ceva să nu se îndeplinească în termen. 3. A rămâne, a zăbovi (undeva) mai mult decât este necesar sau prevăzut. [Pr.: -zi-a] – În + târziu.

A ÎNTÂRZIÁ întârzii intranz. 1) A sosi mai târziu de timpul stabilit. 2) (despre acțiuni sau despre fenomene) A se produce după termenul cuvenit sau fixat. 3) A rămâne undeva mai mult decât trebuie; a zăbovi; a se reține. /în + târziu

ÎNTÂRZIÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNTÂRZIA. 2) (despre persoane) Care se dezvoltă mai încet decât ar trebui. /v. a întârzia

ÎNTÂRZIÁ vb. 1. a zăbovi, (pop.) a pregeta, (înv. și reg.) a pesti, (reg.) a băciui, a îngădui, (fig.) a se încurca. (A ~ mai mult la băutură.) 2. a sta, a zăbovi. (Să nu ~ mult acolo!) 3. v. amâna. 4. a lungi, a tărăgăna, a tergiversa, a trena, (înv.) a prelungi. (A mai ~ soluționarea problemei.)

întârziá vb. (sil. -zi-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. întârzii, 3 sg. întârzie (sil. -zi-e), 1 pl. întârziém; ger. întârziínd (sil. -zi-ind)