Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNVEȘMÂNTÁT, -Ă, înveșmântați, -te, adj. Îmbrăcat2 (cu solemnitate). [Var.: învesmântát, -ă, învestmântát, -ă adj.] – V. înveșmânta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNVEȘMÂNTÁT adj. v. îmbrăcat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Înveșmântat ≠ nud
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
înveșmântát adj. m., pl. înveșmântáți; f. sg. înveșmântátă, pl. înveșmântáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNVEȘMÂNTÁ, înveșmấnt, vb. I. Tranz. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). ◊ Refl. S-a înveșmântat în grabă. [Prez. ind. și: înveșmântez. – Var.: învesmântá, învestmântá vb. I] – În + veșmânt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNVEȘMÂNTÁ ~éz tranz. A îmbrăca în veșminte speciale (cu ocazia unei solemnități). /în + veșmânt
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNVEȘMÂNTÁ vb. v. îmbrăca.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înveșmântá vb., ind. prez. 1 sg. înveșmânt, 3 sg. și pl. înveșmânteáză/înveșmântă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink