ála (lat.) s. f., pl. álae [ae pron. e] (-lae)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ÁLĂ s. f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). – Din lat. ala.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÁLĂ, ale, s. f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). – Din lat. ala.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a | Permalink
ÁLĂ s.f. Unitate romană de cavalerie. [< lat. ala].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÁLĂ s. f. unitate tactică de cavalerie în armata romană, din auxiliari. (< lat. ala)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MOȘMON-DE-ÁLĂ s. v. mocăială.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
álă (ále), s. f. – Monstru care dezlănțuie furtunile, în credința pop. – Var. hală. Bg. sb., (h)ala.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
álă (unitate romană de cavalerie) s. f., g.-d. art. álei; pl. ále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink